Cum să-ncep? Să-ncep cu declaraţii de dragoste? Să-ncep cu "Trebuie să vorbim."? Să vin cu-n buchet de flori? Să-mi arăt public afecţiunea prin câteva cuvinte adresate? Sau scriu câteva ghicitori, iau 2-3 prieteni să mă ajute, desenez câteva săgetuţe direcţionale şi te îndrept spre locul unde ne-am întâlnit prima oară. Dacă stau să mă gândesc, chestia asta chiar ar merge, ar avea sorţi de izbândă. Dar nu. Ai ţinut să fii foarte clară. Noi doi, nu. Aşa că tac, înghit în sec, eventual fac şi ca vulpea când nu ajunge la struguri şi îmi păstrez vorbele frumoase pentru altă ocazie. Le scriu pe o foaie de hârtie, le dosesc bine în fundul unui sertăraş şi-mi văd de viaţă. Aştept să găsesc altă persoană de dorul căreia să scriu alte cuvinte, mai frumoase, pe o altă coală albă. Să arunc acea coală, lângă celelalte, să-nchid sertarul şi să zâmbesc frumos, să râd, să fiu plin de viaţă. Să te aştept, recitind cuvintele scrise,pentru tine, pentru altele. Să le-nvăţ ca să ţi le pot şopti atunci când vom fi împreună.
Căci vom fi. Aştept doar s-adorm.