miercuri, 17 septembrie 2014

Subcultura frizeriilor



Mi-a sărit în ochi acest filmuleț în preumblările mele pe Facebook (slavă inspirației mele pentru că am ales să urmăresc oameni ce produc/postează conținut de calitate) și urmărindu-l mi-a venit în minte întrebarea:

Avem bărbieri de modă veche în București?

Zilele trecute eram undeva pe Calea Ferentari și am văzut o frizerie unde frizerul era îmbrăcat casual. Mi-a sărit în ochi tocmai pentru că nu purta acel alb monoton omniprezent în frizerii. O fi încercat omul să imite barbershop-urile americane? Sunt tare curios să aflu și cred că îi voi face o vizită, imediat ce găsesc frizeria.

Până atunci nu mă mai tund și nici nu mă mai bărbieresc!

Întrebarea nu este retorică! Chiar vreau să aflu și vreau să le și fac o vizită, dacă există.

Și dacă sunteți curioși de ce sunt așa de aprig în aflarea acestei informații, urmăriți Barbershop și Barbershop 2. Comedie pură! Și bună!

De azi, de ieri, dintotdeauna

Tot ieri Mitză și Junky au lansat o melodie nouă cu niște versuri și o linie melodică. Știți voi. Ideea este că sună bine.


Mi-am permis să extrag și versurile din melodie:

De azi, de ieri, dintotdeauna,
Că tu poți mai mult,
De azi, de ieri, dintotdeauna,
Dar nimeni n-a crezut, nimeni n-a crezut,
De azi, de ieri, dintotdeauna,
Ai tot dar parcă vrei mai mult,
De azi, de ieri, dintotdeauna,
Că nimeni n-a avut, nimeni n-a avut.

Așa că ai grijă ce păstrezi
Peste timp, în tine, începi să realizezi
Că viața nu-i ca-n filme
Tot tre' să visezi
Știi tu alt mod să te-alimentezi
Cu energie pozitivă într-o lume negativă
În care fericirea pare doar o tentativă?
Mulți copii cresc în derivă
Dar muzica educă o gândire primitivă.
Tre' să-nveți s-auzi nu doar s-asculți,
Mesajul e subtil ca-ntre surdo-muți:
„De ce ți-e frică, aia tre' să-nfrunți”.
Răbdarea decide dacă știi să lupți.
N-avem de unde să știm ce probleme mai întâlnim,
Da' stai, în timp, 
Tratezi orice rit zâmbind că pentru mine viața are ritm.

De azi, de ieri, dintotdeauna,
Ai știut că tu poți mai mult,
De azi, de ieri, dintotdeauna,
Dar nimeni n-a crezut, nimeni n-a crezut,
De azi, de ieri, dintotdeauna,
Ai tot dar parcă vrei mai mult,
De azi, de ieri, dintotdeauna,
Că nimeni n-a avut, nimeni n-a avut.

Nu, nimeni n-a știut cum e,
Nimeni n-a știut de ce,
Nimeni nu avea încredere.
Ce să iasă-n pierdere, da' ce, sunt idioți?
Lasă c-a avut idiotul pentru tot
Eu. 
Așa eram mereu.
Știam că n-are ce să mă împingă de pe drumul meu,
Știam că dacă am răbdare anii sunt minute
Și nu știam asta, gen, de zilele trecute.
O știam
De azi, ieri, cumva, dintotdeauna,
De când e lumea,
De când e soarele și luna. De curând mi s-a zis să mă pun în rând cu lumea,
Culmea, eu duminica nu stau în gând cu lunea,
Culmea, că trecutul își ascunde fața
Viața-i ce trăiești când aștepți să-ți trăiești viața.
Și doar puțini sunt pe bune, restul „sanchi”
De azi, de ieri, dintotdeauna: Junky!

De azi, de ieri, dintotdeauna,
Ai știut că tu poți mai mult,
De azi, de ieri, dintotdeauna,
Dar nimeni n-a crezut, nimeni n-a crezut,
De azi, de ieri, dintotdeauna,
Ai tot dar parcă vrei mai mult,
De azi, de ieri, dintotdeauna,
Că nimeni n-a avut, nimeni n-a avut.

De azi, de ieri, dintotdeauna
De azi, de ieri, dintotdeauna
De azi, de ieri dintotdeauna

marți, 16 septembrie 2014

Andrei Gheorghe, din nou

Astăzi dimineață, ora 6, am avut norocul să fiu pe PRO FM când a început matinalul cu Andrei Gheorghe și Greeg. Este a doua lui zi de emisie, după o pauză de 8 ani (nu-i cam mult?), și pot spune că face legea pe radio. Același om direct și fără perdea doar că acum mult mai jovial.

Îmi aduc aminte că am auzit de el prima oară când exista Lanțul Slăbiciunilor. Eram fascinat de modul lui de exprimare unic la acea vreme, unic și acum după părerea mea. Din păcate nu puteam să-l urmăresc, nu din cauză că mi se interzicea ci mai mult pentru că existau alte programe interesante la TV. 

A apărut apoi la Antena 1 cu „Gheorghe” dar mi s-a părut mai mult un „talk-show” în genul lui Capatos. Nu l-am urmărit. Am ascultat însă Dreptul la replică a Paraziților.


Andrei Gheorghe rămâne un om de radio și un personaj indispensabil și prea puțin promovat al audio-vizualului românesc. Iar media are nevoie de mult mai mulți oameni ca el.

Nu cancan..