Urmărit de trei fantome, încerc acum să-mi răscumpăr greşelile.
- Prea târziu, strigă fantoma trecutului, ai avut şansa ta!
- Încă nu este timpul pierdut, grăbeşte-te! strigă fantoma prezentului.
- Vei avea destul timp, termină-ţi treaba, mă linişteşte fantoma viitorului.
Obosit, mă opresc din această cursă nebună şi mă aşez jos, în zăpadă. Fulgi mari de nea mă acoperă şi gândurile mele zboară undeva, departe. Mă gândesc la trecut, la ce am avut şi ce am pierdut. Mă gândesc la prezent, la ce am şi la ce mă străduiesc să păstrez. Mă gândesc la viitor... Şi atunci, mă trezesc.
O palmă mi-a înfierbântat obrazul. Un sărut şterge roşeaţa ce a urmat. Şi, atunci, îmi dau seama: orice ar fi, înapoi nu mă pot întoarce, pot doar privi. Cuprind palma care m-a lovit, cu ambele mâini şi o sărut cu ardoare:
- Hai să ne creem prezentul!
Viitorul mai poate aştepta!
Uită ce ai făcut ieri, gândeşte-te la ce vei face azi şi nu lua în seamă ziua de mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează cu cap!