Veche colegă, actuală iubită, viitoare necunoscută

- Hei!, faţa zâmbitoare şi radioasă din faţa mea mă privea cu ochi mari.
Aveam căciula trasă peste ochi, bărbia în piept şi pasul grăbit. Fata din faţa mea avea o veselie care mie îmi dădea o stare de nelinişte.
- Hei.., răspund arătând un fals zâmbet. Ce faci?, întreb de complezenţă.
- Bine, mă îndreptam spre un magazin şi te-am văzut de pe partea cealaltă a străzii. Nu ne-am mai văzut de mult şi am zis că este o ocazie excelentă să vorbim acum, în prag de sărbători., zâmbeşte.
Acelaşi zâmbet fermecător care mi-a dat multe bătăi de cap cu ceva timp în urmă. Şi ochii, ah, ochii.. Mă stăpâneam cu greu, voiam să plec, voiam să stau..
- De pe partea cealaltă? Mă simt flatat, nimeni nu a mai alergat după mine până acum, darămite o fată!, râd.
Râde şi ea. Râsul ei mă încălzeşte. Acum nu mai trebuie să ajung nicăieri. Neliniştea a dispărut. Acum ştiu de ce iubeam făptura din faţa mea.
- Te grăbeşti la magazinul acela? Hai să bem ceva, mai depănăm amintiri., zâmbesc.
Uşor încurcată, scoate telefonul din buzunar, se uită la ecranul acestuia, de fapt, prin telefon:
- Pot să ajung şi mai târziu, zâmbeşte, ce ai în minte?
Uşor încurcat de reacţie mă gândesc că poate nu a fost o idee bună:
- Dacă te grăbeşti, o putem lăsa pe altădată. Văd că ai telefon, zâmbesc, presupun că ai şi număr. Trebuie să găsim o zi liberă pentru amândoi., râd.
Râde şi ea, acelaşi râs care m-a încălzit mai devreme.
- Tocmai ţi-am zis că am timp de pierdut. Nu mai face tu pe victima!
- Ok, hai atunci să găsim un loc cald.
- Ohh, şi eu care credeam că mă scoţi la patinoar.
- Da, da.. când vreodată?
Îi ofer braţul meu şi pornim încetişor spre un local din apropierea noastră. Căldură, miros şi muzică ambientală, ciocolată caldă şi separeuri. Intrăm, ne aşezăm la masă şi o ospătăriţă vine să ne lase meniul. Privirile ni se întâlnesc şi eu zâmbesc uşor intimidat de poziţia în care mă găseam: la masă cu o fată, uitându-mă după altele.
- Nu te-ai lecuit, nu?, mă-ntreabă fata cu care mă întâlnisem pe stradă, zâmbind. Tot cu ochii după fete.
- Boala asta nu are leac, mai ales când ai ochii albaştri., râdem.
- Mda..

Dăm comanda, pierdem vremea, discutăm, ne povestim vieţile de după liceu. Timpul trece şi nici nu ne dăm seama. Mă simţeam bine şi speram că şi ea se simte. Telefonul la care se uita mereu îmi dădea, totuşi altă impresie.

Apoi am aflat de ce telefonul acela intervenea mereu în discuţia noastră: fata trebuia să se întâlnească cu prietenul ei care lucra la acel magazin. În schimb ea şi-a petrecut ziua cu mine, într-un local cu ciocolată caldă şi separeuri.

*Textul este fictiv. Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare!*