Prizonierul

- Ridică-te!
Un şut în coaste trezi prizonierul din somn.
- Ridică-te!, se auzi vocea guturală. Astăzi e ziua ta norocoasă, mănânci!, un zâmbet îi dezveliră dantura atacată de scorbut.
Prizonierul deschise ochii, stătea chircit într-un colţ al celulei, înfometat, însetat, slab. Încercă să-şi de-a seama unde se află şi cât e ceasul. Cerberul îi aruncă tava cu o farfurie de fasole şi o bucată de pâine pe pat apoi se îndreptă spre ieşire. Un râs sinistru umple încăperea în timp ce uşa masivă era zăvorâtă. Prizonierul privi tava cu mâncare preţ de câteva secunde, apoi se îndreptă spre ferestruica îngustă care arunca o lumină difuză pe podeaua rece şi umedă.
Celula era mică, aflată sub pământ, cu pereţi din pământ şi cu şanse mici de evadare. Prizonierii erau ţinuţi zile întregi nemâncaţi, însetaţi şi trezi. Cei mai mulţi mureau de epuizeală, restul învăţau să doarmă cu ochii deschişi. Alţii îşi mâncau degetele. Apă găseau în rădăcinele copacilor ce creşteau prin pereţi. Era inutil să sapi, paznicii abia aşteptau să crape vreun craniu.
Afară era soare, cald, zi de primăvară. A 13-a zi de primăvară. Al 4-lea an de când este aici. Din celulele alăturate se auzeau urlete animalice, cei mai mulţi uitaseră să vorbească. El avea interlocutorul lui. Un om cult, care a călătorit prin nenumărate locuri frumoase, pline de istorie şi primejdioase. Un om care a gustat băuturi rafinate şi mâncăruri exotice. Un om care a îmbrăcat cele mai fine mătăsuri şi bumbacuri imaculate.

Prizonierul se îndreptă spre piciorul patului de unde dezgropă o oglindă mică. Astăzi voia să afle povestea somalezilor.