Scriu... şterg... scriu... şterg... Am tocit foaia, mi-am tocit degetele, mi-am tocit creierii. Oricât aş vrea, nu reuşesc să găsesc o idee demnă de pus pe hârtie, electronică la o adică. Am gânduri din cele mai diverse însă nu reuşesc să le structurez. Încerc cu puncte, cu liniuţe, nimic nu se leagă. Încep să spun poveşti, pierd firul.
Ascult ploaia. Îmi povesteşte călătoriile ei, transformările prin care trece.
Ascult pământul. O binecuvântează, spune că avea nevoie ca cineva să-l răcorească.
Ascult vântul, pomii. Se ceartă. Frunze-au început să cadă şi-i abea iulie. Le ascult şi pe ele. Spun poveşti, se lasă purtate de vânt, acest Sburător, Luceafăr.
Mă las şi eu purtat de gânduri, încep să visez. Mă trezesc în 5 secunde, foaia din faţa mea e plină de cuvinte. Aceste cuvinte se leagă, formează o poveste. Povestea naturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează cu cap!