Remușcări

- Nu mai sunt așa interesantă, nu?, spuse ea apropiindu-se de el.
El stătea rezemat de mini-bar, privea grupul cu care venise și se gândea. Își petreceau week-end-ul în vârful muntelui.
- Nu mai sunt așa interesantă, nu?, repetă întrebarea după ce el deveni atent.
Se cunoscuseră prin intermediul unui prieten. Ea umbla după acel prieten, el umbla după ea, prietenul nu era interesat, ea nu voia să audă de el. Toți își cunoșteau intențiile dar nimeni nu recunoștea nimic.
Acum relațiile se mai răciseră între ei, nu mai vorbeau așa des.
- Ești o fraierică, răspunse el. Iar eu nu mai am prea mult timp liber.
- N-ai timp să porți o discuție mică? Să pui 3 întrebări și să primești 3 răspunsuri?
Părea nervoasă. Credea că el o evită. Părea geloasă. Credea că și-a găsit pe alta.
- Nu mai ascult cu aceeași răbdare. Nu mai reușesc să pun aceleași întrebări cu aceeași sinceritate. Cel mai important, nu mai vreau să port discuții prin intermediul unui telefon sau al internetului. Iar tu nu ești adepta ieșirilor. Cel puțin nu a celor cu mine.
Acum părea nervoasă de-a binelea. Îl refuzase de multe ori. Chiar și atunci când el voia doar să petreacă puțin timp cu ea. Știa că nu are voie să aducă anumite subiecte în discuție și îi respecta dorințele. Ea, însă, nu recunoștea, dar îi făcea plăcere să vorbească cu el. Acum el se împăcase cu ideea, ei începuse să-i placă jocul. Dar era un joc pervers pe care el îl detesta.
- Acum nu vorbim nici prin intermediul telefonului, nici al internetului. Te grăbești undeva?
Lui îi apăruse un zâmbet în colțul guri.
- Nu ar fi frumos față de ei, arătă spre prietenii lor. Facem separatisme?
Îi venea să-l pleznească. Dar avea dreptate. Știa că discuția lor devenea, la un moment dat, personală. El îi urmărea interesat toate reacțiile. Simțea o plăcere sadică când o vedea cum se consumă. Ridică paharul de pe mini-bar și îl duse la gură. Luă o gură de vin și își făcu loc pe lângă ea îndreptându-se spre masa unde prietenii lor discutau aprins.

Ochii i se încețoșară, picioarele nu-l mai ascultau. În genunchi, ridică privirea spre cea din fața lui. Privirea, încă încețoșată, i se opri pe buzele ei, ce șopteau ceva. Auzul nu-l mai ajuta. Simțea cum inima îi bate tot mai încet până când... Închide ochii și încearcă se ridică. Deschide ochii și se așteaptă ca privirea ei să-l fixeze.

- Ce faci mă? Te-ai îmbătat?, se aude o voce, apoi râsete. În acel moment simte o durere în mușchiul piciorului. Masa opusese rezistență.
El zâmbi:
- Am calculat greșit distanța.