Adevărul

- Și de crezi că te-aș iubi? Doar pentru că am insistat atâta timp? De ce nu aș fi doar un alt nenorocit care vrea să-și vadă țelul atins, să te vadă-n patul lui? Să aibă o aventură de-o noapte, să se laude cu ea prietenilor lui și apoi să nu mai auzi de el?, continuă el să țipe.
- Dar am crezut...
- Ai crezut greșit draga mea. Ți-ai făcut o impresie greșită despre mine. De fapt..., continuă să o privească în ochi.
Ea mai avea puțin și izbucnea în plâns. Nu ar fi vrut s-o vadă așa. Să-i vadă momentele de slăbiciune. Dar nici nu voia să-i întoarcă spatele. Nu voia să plece. El continua să o privească. Sfidător, încerca să ghicească ce-i în sufletul ei. De ce se comporta așa.
- De fapt, ce?, întrebă ea.
- De fapt sunt chiar așa cum mă vezi. Slab, mă ascund în spatele unor cuvinte pe care mi-e frică să le rostesc dar în care cred cu tărie.
Lăsă capul în jos evitând contactul cu ochii:
- De fapt te iubesc din toată inima și îmi pare rău că nu ți-am arătat asta mai devreme, că nu ți-am spus-o. De fapt sunt un nenorocit, nenorocit de soartă. Un ghinionist cu 7 cercuri înfierate în jurul inimii. Un blestemat.