Mai bine tac

Ţi s-a întâmplat vreodată să nu poţi să vorbeşti la fel de repede precum gândeşti?

Ajungi să sari peste cuvinte, expresii sau chiar idei întregi. Discursul tău nu mai are nici o noimă şi lumea se uită la tine ca la felul paişpe: "Ce naiba vrea să-nsemne asta?!". Şi tu îi priveşti la rându-ţi şi te-ntrebi de ce naiba sunt aşa bătuţi în cap şi nu vor să-nţeleagă. Că doar tot ce ai spus a fost clar şi răspicat. Pe cât posibil...

Dar când vezi că nu şi nu, că omul te întreabă şi a treia oară ce ai vrut să spui, ţi se taie... Faci un gest a lehamite, a "lasă că nu mai e nevoie" şi-ţi cauţi de lucru-n degete.

Te aşezi frumos pe scaun şi începi să asculţi discursurile logice şi corect gramaticale ce-ţi trec pe la ureche şi să urmăreşti persoanele care le rostesc. Priveşti gesturile largi şi poziţiile pe care le adoptă vorbitorul şi ai o revelaţie.

Omul ştie să vorbească, a tot învăţat acest lucru timp de 2000 de ani. A perfecţionat această "artă" şi a transformat-o în PR. A devenit specialist în relaţii publice, specialist în social media şi blogger "de profesie".

Omul nu ştie să comunice. A pierdut sensul cuvintelor, le aruncă într-o propoziţie ca să umple o pagină, să atingă un anumit număr de caractere, să optimizeze.

Ai ajuns să foloseşti cuvintele unor oameni morţi ca să-ţi exprimi gândurile omule! Vorbeşti în clişee, te dai doct pe seama altora, cuvintele tale nu mai au nici o noimă. Îmi arăţi că-ţi place dar îmi spui că deteşti! Cine să te mai înţeleagă?

Am ajuns să vorbim doar ca să treacă timpul mai uşor, să nu tăcem când suntem împreună, să ne putem preface că ne cunoaştem. Oricum nu contează ce-mi spui, nu contează nici dacă uit. Dacă e important pentru tine aflu de pe internet. Sigur apare pe undeva.

Tu vorbeşte, eu te-aud. Asta nu înseamnă că te şi ascult...