Invitaţie la cină

Stăteam şi mă uitam la sortimentele de caşcaval (îmi place caşcavalul). Simt o bătaie pe umăr, mă întorc şi în faţa mea stătea ea. Fosta.. Mă simţeam ca în reclama de la CocaCola. Mai ales că în spatele ei se afla şi actualul.
- Bună, mă salută ea cu zâmbetul pe buze. Un zâmbet pervers, parcă îmi făcea în ciudă, îmi arăta că acum e fericită.
Cât timp am fost împreună îmi spunea că nu este fericită, şi când ne-am despărţit la fel mi-a spus, că nu am făcut-o fericită.
- Bună, arunc o privire fugară către ea şi apoi mă uit la el, salut!
Mă îndrept spre el, care stătea la câţiva paşi în spate. Întind mâna:
- Ionuţ.
Se uită el cam ciudat la mine, nu prea îi venea să creadă că sunt aşa de sociabil.
- Lucian, şi întinde şi el mâna.
Ne strângem mîna şi începem să discutăm. Discuţii mici, neimportante. Am petrecut jumătate de oră la raionul cu lactate, timp în care el mi-a recomandat 4 tipuri de caşcaval. I-am ascultat sfatul şi am luat un sortiment. Apoi mă străfulgeră un gând şi am văzut-o.
- Nu mai veneai odată?, începe să mă muştruluiască de cum se apropie de noi.
- Iartă-mă prinţeso, m-am întâlnit cu Lucian şi Maria., zâmbesc şi îi prezint. Ea este Delia.
Se prezintă, se salută şi Maria fierbea.
- Ce-aţi zice dacă diseară veniţi la noi?, aruncă Delia o întrebare. Avem paste. O seară italienească. Voi aduceţi vinul. Bun, ne-am stabilit., şi începe să râdă
Încep şi restul să râdă.
- Bine, atunci ne vedem diseară, spune Lucian întorcându-se spre Maria, ştii unde să ajungi?
Maria era roşie. Nimic nu se petrecuse cum şi-a dorit.
- Cred, spuse cu o voce gâtuită. La tine?, mă întreabă.
- Da, răspund şi zâmbesc.
De data aceasta eu eram cel care avea acel zâmbet pervers. Eu eram cel care făcea în ciudă. Şi, Doamne, ce fericit eram acum.
- Atunci ne vedem diseară, spune Lucian fericit.
Ne salutăm şi ne vedem, mai departe, de cumpărături.

Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!