Singurătate şi Depresie

Termin de sorbit şi ultima picătură de suc din paharul de carton. Alături de mine stau Singurătatea şi Depresia, amândouă prietene bune.
Îmi continui prânzul, şi continui să le ascult pe cele 2 fete care sporovăiesc la 2 metri de mine.
- Cât suflu, frate!, gândesc, în timp ce mă caut de bani pentru un nou pahar de suc.
Mă ridic de la masă şi mă îndrept spre tejghea. Cer paharul de suc, îl primesc şi mă întorc la masă. Discuţia tot nu se terminase. Mă aşez şi îmi savurez paharul de suc. Cele două fete se întorc spre mine, şi eu rămân nemişcat cu paiul în gură. Mă observaseră privindu-le insistent şi acum s-au decis să-mi înfrunte privirile. Numai că eu nu aveam nici cea mai mică intenţie să le deranjez.
- Da?, mă întreabă una din ele.
Dau drumul la pai şi continui să o privesc. Am stat aşa, privindu-ne, vreo 2 minute. Nici unul din noi nu scotea vreun cuvânt, aşteptând să vadă ce va face celălalt. Până la urmă mi-am continuat paharul de suc iar ele s-au întors la discuţia lor.

Mă întorc către Singurătate şi Depresie, care urmăriseră scena cu sufletul la gură.
- Şi eu voi ajunge la fel?, întreb amuzat.
Ele mă privesc cu ochi mari. Fac un semn, a lehamite, cu mâna şi mă ridic să plec.

- Le-am încuiat şi de data asta, gândesc, amuzat de feţele lor, în timp ce ies pe uşă.