marți, 22 iulie 2014

Viața ca o carte

Mi-am imaginat mereu că o carte bună ar trebui să înceapă direct cu acțiunea ("Deschid ochii încet, gura mi-e uscată, mâinile nu mi le simt. Iar am adormit pe ele. Mă las cu greu pe o parte și caut ceva de băut. La început doar cu privirea, fără succes, însă..."). Apoi poți arunca un pic de istorie, printre picături.

Încă sunt de părere că o carte bună trebuie scrisă din perspectiva ta. Un personaj la persoana a treia nu creează așa multă emoție, empatie.

Despre subiect? Trebuie să fie despre tine? Trebuie să fie adevărat? Trebuie să aibă multă acțiune? Mai multă dragoste? Sau și mai multe descrieri? Să intrige? Să aibă comploturi? Asasinate, inimi frânte, peisaje mirifice?

Bestsellerul vieții tale. Care-i povestea ta? Un roman, o nuvelă, poveste de adormit copiii? Poate o poezie..