marți, 26 august 2014

Misogin sau efeminat?

„Băieții, până să atingă vârsta școlară, sunt mai afectuoși și expresivi, în unele cazuri, chiar decât femeile. Însă, odată ce intra în cercul social, sunt nevoiți sa-și ascundă emoțiile, gândurile, iar nevoia de conexiune umană se duce undeva la fund, fiind în permanentă așteptare să iasă la suprafață. Acest fenomen îi face pe bărbați, odată ajunși la maturitate să le fie mai greu să se conecteze emoțional cu partenerele lor, mulți resimțind o teamă profundă de intimitate. Totodată, bărbații sunt de părere că, dacă femeile ar fi conștiente de această teamă a lor, ar putea relaționa mai ușor în cuplu.”

Bărbatul a fost construit să nu aibă slăbiciuni, să fie dur și protector față de femeie. Asta a făcut ca să fie recunoscută o pseudo-superioritate a bărbatului față de femeie. Apoi femeia a vrut să aibă aceleași drepturi ca bărbatul.

Și acum avem și astea:


Bărbatul nu mai are voie să fie dur și independent că este misogin. Nu are voie să fie sensibil că este efeminat. Și în cele din urmă tot noi suntem cei neînțeleși, cu probleme, cu secrete și fățarnici. Mă amuză situația. Mai ales că astfel de situații apar din ce în ce mai des și am început să caut tot mai aprig dacă a apărut vreo sectă care propovăduiește miserupismul. Cred că mă apuc să scriu eu manifestul până la urmă.