marți, 26 august 2014

Misogin sau efeminat?

„Băieții, până să atingă vârsta școlară, sunt mai afectuoși și expresivi, în unele cazuri, chiar decât femeile. Însă, odată ce intra în cercul social, sunt nevoiți sa-și ascundă emoțiile, gândurile, iar nevoia de conexiune umană se duce undeva la fund, fiind în permanentă așteptare să iasă la suprafață. Acest fenomen îi face pe bărbați, odată ajunși la maturitate să le fie mai greu să se conecteze emoțional cu partenerele lor, mulți resimțind o teamă profundă de intimitate. Totodată, bărbații sunt de părere că, dacă femeile ar fi conștiente de această teamă a lor, ar putea relaționa mai ușor în cuplu.”

Bărbatul a fost construit să nu aibă slăbiciuni, să fie dur și protector față de femeie. Asta a făcut ca să fie recunoscută o pseudo-superioritate a bărbatului față de femeie. Apoi femeia a vrut să aibă aceleași drepturi ca bărbatul.

Și acum avem și astea:


Bărbatul nu mai are voie să fie dur și independent că este misogin. Nu are voie să fie sensibil că este efeminat. Și în cele din urmă tot noi suntem cei neînțeleși, cu probleme, cu secrete și fățarnici. Mă amuză situația. Mai ales că astfel de situații apar din ce în ce mai des și am început să caut tot mai aprig dacă a apărut vreo sectă care propovăduiește miserupismul. Cred că mă apuc să scriu eu manifestul până la urmă.

marți, 22 iulie 2014

Viața ca o carte

Mi-am imaginat mereu că o carte bună ar trebui să înceapă direct cu acțiunea ("Deschid ochii încet, gura mi-e uscată, mâinile nu mi le simt. Iar am adormit pe ele. Mă las cu greu pe o parte și caut ceva de băut. La început doar cu privirea, fără succes, însă..."). Apoi poți arunca un pic de istorie, printre picături.

Încă sunt de părere că o carte bună trebuie scrisă din perspectiva ta. Un personaj la persoana a treia nu creează așa multă emoție, empatie.

Despre subiect? Trebuie să fie despre tine? Trebuie să fie adevărat? Trebuie să aibă multă acțiune? Mai multă dragoste? Sau și mai multe descrieri? Să intrige? Să aibă comploturi? Asasinate, inimi frânte, peisaje mirifice?

Bestsellerul vieții tale. Care-i povestea ta? Un roman, o nuvelă, poveste de adormit copiii? Poate o poezie..

marți, 26 martie 2013

Te iubesc!


Nu ți-am mai spus de mult timp că te iubesc. Mea culpa. Am avut mintea mult prea ocupată. Am avut prea mulți nervi la pământ. Am avut prea multe gânduri copleșitoare.

Încă le am! Însă din toate gândurile l-am descoperit pe cel care îmi readuce sănătatea. Te am pe tine și tu îmi suporți stările. Știu că sunt dificil uneori, de cele mai multe ori... Știu că nu este greu alături de mine dar tu ești singura pe care o consider cea mai apropiată inimii mele. Din păcate ești singura la care pot țipa, pe care îmi pot vărsa nervii. Știu că am făcut-o de mult prea multe ori. Sper să scap foarte repede de ei, să revin la sentimente mai bune.

Știu că te străduiești să-mi faci pe plac, să schimbi lucruri. Îmi plac toate defectele tale, iubesc tot ce tu consideri hâd.

Te iubesc!

miercuri, 6 martie 2013

Mai bine tac

Ţi s-a întâmplat vreodată să nu poţi să vorbeşti la fel de repede precum gândeşti?
Ajungi să sari peste cuvinte, expresii sau chiar idei întregi. Discursul tău nu mai are nici o noimă şi lumea se uită la tine ca la felul paişpe: "Ce naiba vrea să-nsemne asta?!". Şi tu îi priveşti la rându-ţi şi te-ntrebi de ce naiba sunt aşa bătuţi în cap şi nu vor să-nţeleagă. Că doar tot ce ai spus a fost clar şi răspicat. Pe cât posibil...

Dar când vezi că nu şi nu, că omul te întreabă şi a treia oară ce ai vrut să spui, ţi se taie... Faci un gest a lehamite, a "lasă că nu mai e nevoie" şi-ţi cauţi de lucru-n degete.

Te aşezi frumos pe scaun şi începi să asculţi discursurile logice şi corect gramaticale ce-ţi trec pe la ureche şi să urmăreşti persoanele care le rostesc. Priveşti gesturile largi şi poziţiile pe care le adoptă vorbitorul şi ai o revelaţie.

Omul ştie să vorbească, a tot învăţat acest lucru timp de 2000 de ani. A perfecţionat această "artă" şi a transformat-o în PR. A devenit specialist în relaţii publice, specialist în social media şi blogger "de profesie".
Omul nu ştie să comunice. A pierdut sensul cuvintelor, le aruncă într-o propoziţie ca să umple o pagină, să atingă un anumit număr de caractere, să optimizeze.

Ai ajuns să foloseşti cuvintele unor oameni morţi ca să-ţi exprimi gândurile omule! Vorbeşti în clişee, te dai doct pe seama altora, cuvintele tale nu mai au nici o noimă. Îmi arăţi că-ţi place dar îmi spui că deteşti! Cine să te mai înţeleagă?

Am ajuns să vorbim doar ca să treacă timpul mai uşor, să nu tăcem când suntem împreună, să ne putem preface că ne cunoaştem. Oricum nu contează ce-mi spui, nu contează nici dacă uit. Dacă e important pentru tine aflu de pe internet. Sigur apare pe undeva.

Tu vorbeşte, eu te-aud. Asta nu înseamnă că te şi ascult...

luni, 24 decembrie 2012

Sărbători fericite!

Nu vreau să aud de voi timp de cel puțin 2 zile.

Nu vreau să vă văd online, să vă văd like-urile sau plusurile sau twit-urile. Bucurați-vă de sărbători așa cum ar trebui, lângă cei dragi, cu familia. Toate vor fi așa cum le veți lăsa în seara aceasta după ce închideți calculatorul. Vă garantez eu asta! Dacă nu, dați vina pe... Voltaj... sau pe mine.


 Sărbători fericite!