Strigătul

O mică lecție de arte pentru astăzi :D

Am descoperit un filmuleț pe Facebook și curiozitatea m-a împins să aflu mai multe despre sursa de inspirație.


Edvard Munch a fost un pictor norvegian, precursor al expresionismului. Cel mai cunoscut tablou al lui este Țipătul (The Scream).

Se pare că Munch a fost atât de preocupat de importanța mesajului transmis de craniul cu tente gălbui din acest tablou încât a creat 4 variante.
A patra versiune a tabloului a fost vândută pe 2 mai 2012 cu $119,922,500.

Little Timișoara

Tocmai am descoperit un filmuleț impresionant pe YouTube. Un time-lapse al Timșoarei cu o tehnică impresionantă ce transformă obiectele în miniaturi. Foarte, foarte amuzant. Zici că te uiți la un furnicar :))

   

 Vă recomand să-l vedeți în HD și full screen.

Atenție! Continuați să citiți după ce vizionați filmulețul! :D

Gata? Curioși de tehnică? Se numește Tilt & Shift sau falsele miniaturi și se poate face în mai multe feluri:

•  prin îndoirea filmului foto (dacă se fotografiază pe film);
• jucându-te cu obiectivul aparatului (cu o jucărie numită Lens Baby);
• Photoshop, lens blur, dar cu mare grijă dacă vrei ca lumea să nu se prindă :))

Pozele trebuie făcute de la înălțime altfel nu faci mare scofală. Nu sunt un fin cunoscător al tehnicilor de fotografie sau filmare, ce este mai sus „am furat” de aici și am vă mai dau să citiți un pic și de pe aici și aici.

L-ați văzut pe tipul de la 2.30? Amuzant pe fast forward :)) Sau bannerul suspendat cu ELBA de la 3.32.. Îți atrage atenția cum apare în cadru de nicăieri.

Dar pot să pun pariu că nu ați observat că taximetristul cu Loganul de la 5.44 avea scurt pe stopuri :))


Voi cu ce vă lăudați că ați observat în acest film?

Fericirea poartă numele tău

Ai intrat în viața mea pe o ușă de biserică. M-ai transformat dintr-un om slab, nesigur și nebun în cineva cu un scop. Sunt nebun după tine și nu mă voi da în lături de la nimic ca tu să fii fericită alături de mine.

Aștept cu nerăbdare momentul în care tu să urmărești pe fereastră când ajung acasă, să aștepți în fața ușii să-mi sari de gât și să-mi spui că ți-a fost dor de mine. Toate acestea după doar o zi de muncă. Toate acestea după doar 8 ore în care nu ne-am văzut, nu ne-am sărutat. Toate acestea în fiecare zi.

Aștept momentul în care să-mi spui „DA!” cu adevărat și nimic altceva să nu mai conteze.

Căci eu am descoperit iubirea. Și iubirea m-a fermecat, m-a pus în lanțuri și mi-a dăruit fericirea.

Iar fericirea poartă numele tău.

Adevărul

- Și de crezi că te-aș iubi? Doar pentru că am insistat atâta timp? De ce nu aș fi doar un alt nenorocit care vrea să-și vadă țelul atins, să te vadă-n patul lui? Să aibă o aventură de-o noapte, să se laude cu ea prietenilor lui și apoi să nu mai auzi de el?, continuă el să țipe.
- Dar am crezut...
- Ai crezut greșit draga mea. Ți-ai făcut o impresie greșită despre mine. De fapt..., continuă să o privească în ochi.
Ea mai avea puțin și izbucnea în plâns. Nu ar fi vrut s-o vadă așa. Să-i vadă momentele de slăbiciune. Dar nici nu voia să-i întoarcă spatele. Nu voia să plece. El continua să o privească. Sfidător, încerca să ghicească ce-i în sufletul ei. De ce se comporta așa.
- De fapt, ce?, întrebă ea.
- De fapt sunt chiar așa cum mă vezi. Slab, mă ascund în spatele unor cuvinte pe care mi-e frică să le rostesc dar în care cred cu tărie.
Lăsă capul în jos evitând contactul cu ochii:
- De fapt te iubesc din toată inima și îmi pare rău că nu ți-am arătat asta mai devreme, că nu ți-am spus-o. De fapt sunt un nenorocit, nenorocit de soartă. Un ghinionist cu 7 cercuri înfierate în jurul inimii. Un blestemat.

Poveste de groază

Deschid ochii speriat, inima îmi bate mai, mai să-mi sară din piept. În jurul meu, un întuneric total. Nu disting nici o formă familiară. Felinarul care, de obicei, îmi luminează camera, nu este aprins. Ridic mâna, dar ceva mă împiedică după primii 20 de centimetri. O ridic și pe cealaltă, la fel. Pare a fi ceva plat, o scândură... Pipăi toată zona din jurul pieptului și a capului însă nu reușesc să găsesc nici o deschizătură. Încerc să mă strecor prin lateral însă, și aici, mă lovesc de aceeași scândură. Inima începe iar să bată. Aerul devine greu de respirat. Ridic piciorul, încerc să dau scândura la o parte însă este atât de grea că nici nu o pot mișca. Disperarea mă cuprinde și încep să bat în scândură.
Crăpături încep să apară, aud cum scândura pleznește sub greutate. Un fir de nisip mi se scurge pe frunte, picioarele mi le simt ude și frigul mă cuprinde. Reușesc să găsesc o scobitură în scândură, deasupra capului, bag degetele și încep să trag. Scândura se mișcă. Apare o rază de lumină, degetele mă dor dar continui să trag. Reușesc să scot capul din acea cutie și rămân îngrozit.
Pe capac stă ghemuită, gata să sară în orice moment, o creatură care mă fixează cu privirea. Niște ochi mici, roșii, cu două găuri mari în locul nasului și o gură, oh ce gură. Amplasată invers față de cea a unui om, cu niște colți însângerați care ies prin niște fante din obraji. Întorc capul dezgustat, dar tot ce văd sunt numai astfel de creaturi. Iar aceasta este camera mea!

Îmi las capul să cadă la loc, în sicriu. Mă așez confortabil și aștept creatura să vină. Inchid ochii și încrucișez brațele pe piept. O bubuitură puternică îmi întrerupe rugăciunea. Deschid ochii speriat.... în jurul meu, întuneric total.