Invitaţie la cină

Stăteam şi mă uitam la sortimentele de caşcaval (îmi place caşcavalul). Simt o bătaie pe umăr, mă întorc şi în faţa mea stătea ea. Fosta.. Mă simţeam ca în reclama de la CocaCola. Mai ales că în spatele ei se afla şi actualul.
- Bună, mă salută ea cu zâmbetul pe buze. Un zâmbet pervers, parcă îmi făcea în ciudă, îmi arăta că acum e fericită.
Cât timp am fost împreună îmi spunea că nu este fericită, şi când ne-am despărţit la fel mi-a spus, că nu am făcut-o fericită.
- Bună, arunc o privire fugară către ea şi apoi mă uit la el, salut!
Mă îndrept spre el, care stătea la câţiva paşi în spate. Întind mâna:
- Ionuţ.
Se uită el cam ciudat la mine, nu prea îi venea să creadă că sunt aşa de sociabil.
- Lucian, şi întinde şi el mâna.
Ne strângem mîna şi începem să discutăm. Discuţii mici, neimportante. Am petrecut jumătate de oră la raionul cu lactate, timp în care el mi-a recomandat 4 tipuri de caşcaval. I-am ascultat sfatul şi am luat un sortiment. Apoi mă străfulgeră un gând şi am văzut-o.
- Nu mai veneai odată?, începe să mă muştruluiască de cum se apropie de noi.
- Iartă-mă prinţeso, m-am întâlnit cu Lucian şi Maria., zâmbesc şi îi prezint. Ea este Delia.
Se prezintă, se salută şi Maria fierbea.
- Ce-aţi zice dacă diseară veniţi la noi?, aruncă Delia o întrebare. Avem paste. O seară italienească. Voi aduceţi vinul. Bun, ne-am stabilit., şi începe să râdă
Încep şi restul să râdă.
- Bine, atunci ne vedem diseară, spune Lucian întorcându-se spre Maria, ştii unde să ajungi?
Maria era roşie. Nimic nu se petrecuse cum şi-a dorit.
- Cred, spuse cu o voce gâtuită. La tine?, mă întreabă.
- Da, răspund şi zâmbesc.
De data aceasta eu eram cel care avea acel zâmbet pervers. Eu eram cel care făcea în ciudă. Şi, Doamne, ce fericit eram acum.
- Atunci ne vedem diseară, spune Lucian fericit.
Ne salutăm şi ne vedem, mai departe, de cumpărături.

Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!

Scris în grabă

Mai am doar jumătate de oră. Trebuie să plec, dar încă nu ştiu unde. Trebuie să ajung "acolo", sau "acolo". Nu vreau să plec, e atât de cald acasă. Afară este frig. -10 grade. A mai trecut un minut. Se apropie ora de plecare. Mă uit în oglindă. Ce urât sunt când nu am chef... Mă duc să mă schimb. Îmi caut cartea. Îmi caut dosarul. Le bag în ghiozdan. Mă schimb. Îmi caut telefonul. Îl bag în buzunar. Mă uit la ceas, mai am un sfert de oră. Ce greu trece timpul când aştepţi. Dacă plec acum ajung prea devreme. Şi va trebui să aştept iar. Ascult muzică.

Stau.

Aştept.
Mă uit la ceas, au trecut două minute. Stau, aştept. Mă apuc să scriu. Scriu un text, scriu în grabă. Despre ce scriu? Despre cum stau şi aştept. Ce aştept? Aştept să părăsesc căldura şi siguranţa casei mele. Pentru ce? Pentru un examen... de filosofie..

Sunt în sesiune.

Aştept.

46 de cuvinte ce încep cu litera V

Voila! In view humble vaudevillian veteran, cast vicariously as both victim and villain by the vicissitudes of fate. This visage, no mere veneer of vanity, is a vestige of the “vox populi” now vacant, vanished. However, this valorous visitation of a bygone vexation stands vivified, and has vowed to vanquish these venal and virulent vermin, van guarding vice and vouchsafing the violently vicious and voracious violation of volition.
The only verdict is vengeance; a vendetta, held as a votive not in vain, for the value and veracity of such shall one day vindicate the vigilant and the virtuous.
Verily this vichyssoise of verbiage veers most verbose, so let me simply add that it’s my very good honour to meet you and you may call me V.



Who is but the form following the function of what and what I am is a man in a mask.

Singurătate şi Depresie

Termin de sorbit şi ultima picătură de suc din paharul de carton. Alături de mine stau Singurătatea şi Depresia, amândouă prietene bune.
Îmi continui prânzul, şi continui să le ascult pe cele 2 fete care sporovăiesc la 2 metri de mine.
- Cât suflu, frate!, gândesc, în timp ce mă caut de bani pentru un nou pahar de suc.
Mă ridic de la masă şi mă îndrept spre tejghea. Cer paharul de suc, îl primesc şi mă întorc la masă. Discuţia tot nu se terminase. Mă aşez şi îmi savurez paharul de suc. Cele două fete se întorc spre mine, şi eu rămân nemişcat cu paiul în gură. Mă observaseră privindu-le insistent şi acum s-au decis să-mi înfrunte privirile. Numai că eu nu aveam nici cea mai mică intenţie să le deranjez.
- Da?, mă întreabă una din ele.
Dau drumul la pai şi continui să o privesc. Am stat aşa, privindu-ne, vreo 2 minute. Nici unul din noi nu scotea vreun cuvânt, aşteptând să vadă ce va face celălalt. Până la urmă mi-am continuat paharul de suc iar ele s-au întors la discuţia lor.

Mă întorc către Singurătate şi Depresie, care urmăriseră scena cu sufletul la gură.
- Şi eu voi ajunge la fel?, întreb amuzat.
Ele mă privesc cu ochi mari. Fac un semn, a lehamite, cu mâna şi mă ridic să plec.

- Le-am încuiat şi de data asta, gândesc, amuzat de feţele lor, în timp ce ies pe uşă.