Urăsc să fiu eu.
Vreau să fiu lăsat în pace, vreau colțișorul meu de verdeață, unde să stau întins în iarbă, să privesc cerul senin și soarele să-mi închidă ochii. Vreau să țin mâinile sub cap și să adorm zâmbind. Vreau să mă trezesc și să o iau de la capăt.
Vreau să uit cine sunt, să uite toți cine sunt, să mă lase-n pace. Vreau să dorm, să mă trezesc și să mă culc din nou. Şi toate acestea sub razele soarelui. Toate acestea stând pe iarbă verde.
Vreau să aud susurul apei care-mi curge la picioare.
Dar îmi amintesc cine sunt, același ucigaș cu sânge rece. Același asasin de speranțe proprii. Şi mă trezesc. Transpirat și fără chef de viață. Altă zi, alte speranțe, alte crime.
Aștept..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează cu cap!