Sărbători fericite!

Nu vreau să aud de voi timp de cel puțin 2 zile.

Nu vreau să vă văd online, să vă văd like-urile sau plusurile sau twit-urile. Bucurați-vă de sărbători așa cum ar trebui, lângă cei dragi, cu familia. Toate vor fi așa cum le veți lăsa în seara aceasta după ce închideți calculatorul. Vă garantez eu asta! Dacă nu, dați vina pe... Voltaj... sau pe mine.

 Sărbători fericite! 

Cum ai reacționa?

Prin preumblările mele în vastul internet am descoperit această poză:

Și am început să o analizez și să mă gândesc. Cum ar fi dacă eu aș fi cel în costum? Dar extrapolăm un pic. Adică am ajuns pe lună, am reuşit să creem atmosferă care să susţină viaţa şi am colonizat planeta. Ne ducem traiul de pe o zi pe alta şi mai aruncăm, din când în când, câte o privire spre Pământ. Toate bune şi frumoase, totul albastru şi luminat. Până când se întâmplă nenorocirea ilustrată.


Care ar fi reacţia ta dacă ai fi martor la aşa ceva? Eu nu-mi pot imagina o reacție potrivită pentru așa ceva. Aș plânge, aș ridica din umeri și aș trece mai departe, aș cade în genunchi.. Nu știu.

Tu cum ai reacționa?

Manifest pentru 13

De fapt, aș fi vrut titlul să fie „Manifest pentru al 13-lea an al mileniului III” dar mi s-a părut prea lung.

Am ales „Manifest pentru 13” pentru că îmi dă mai multă libertate.

O dată pentru că este vorba de 13, fatidicul număr. Cel care, împreună cu o marți sau vineri, te îngrozește într-atât încât să nu ieși din casă, să nu răspunzi la telefon, să nu te dai jos din pat. Sau, dimpotrivă te impulsionează să treci pe sub scară, să iei pisica neagră-n brațe sau să te strâmbi la oglinzi într-un mod barbar, poate, poate.
Și, pentru că, suntem aproape să înfăptuim prezicerile maya și să o luăm de la capăt, în al 13-lea ceas, poate începem cu 13 luni în an. Și, poate, reușim să mai adăugăm 1 sau 2 zile la a 2-a lună. Să intre și ea în rând cu celelalte.

În al doilea rând, este vorba de mine, căci acesta este, totuși, un manifest. Iar eu sunt un egocentrist. Așa că al 13-lea an va fi al meu, va fi despre mine și-mi va aduce beneficii mie. Nu ca-n ceilalți ani, când nimic n-a mers cum trebuia. În anul al 13-lea vreau să-mi câștig independența financiară, să-mi doresc un lucru și să știu că acel lucru va ajunge în mâinile mele. Vreau să nu mai văd atâția oameni în jurul meu când ajung acasă. Vreau un câine, vreau o pisică, vreau să se-nțeleagă. Vreau să iubesc și să fiu iubit, iar aici i-am luat-o înainte lui 13, dar să nu se supere că vreau să țină și cât e el în floare.

În al treilea rând, trebuie să vorbim și de starea națiunii. Păi nu se poate ca mie să-mi meargă bine și alții să-mi mănânce firmiturile. Vreau și aici câteva schimbări. Și, cum peștele de la cap se-mpute, poate punem și noi de-o răzmeriță. Da' de-aia culturală, cu dueluri sângeroase în stilouri și penițe. Și-i scoatem la înaintare pe iluștrii noștri jurnaliști, că deh, ei sunt căliți în arta războiului. Schimbăm și noi ceva, acolo, să mulțumim poporul.

Mai are rost să trecem la nivel global? Că, dacă stai să-ntrebi românul, oricine o duce mai bine ca noi. Până și africanii. N-ai văzut? Zimbabwenii sunt miliardari! Ce contează că poți să cumperi doar 3 ouă cu un miliard de dolari zimbabweni. E miliard tată! Da' lasă că odată cu 13 începe și la noi să răsară aurul din pământ. Și noi o să fim ăia aleși de Dumnezeu, care o să scoată lumea din că... criză.

Eh, aștept să văd ce rahat fac și anul viitor. 12 nu m-a ajutat. Poate cu 13 reușesc să strig „Bingo!”.

De-a râsu'-plânsu'

Rubrica Bombănelile Marinei din Ziarul Ring

Eu nu cred în lacrimile de pe ecran. nici în cele rostogolite în plâns, nici în cele care însoțesc hohotele de râs. O spun „din interior” și bine documentat. Cu riscul de a vă provoca mici dezamăgiri, vă voi dezvălui câteva „dedesubturi” ale naivității voastre, după care vă voi lăsa să judecați singuri... Îmi asum riscul de a vă îneca niscaiva corăbii și de a primi uitătura chiorâșă a colegilor de breaslă.

Să luăm, bunăoară, emisiunile-tabloid în care asistăm, live, la conflagrații verbale sângeroase între protagoniști. Bălăcăreli, injurii, obscenități. Rareori, CNA-ul se trezește din amorțeală. La umbra acesteia, ratingurile cresc exponențial, mogulii televiziunilor își freacă mâinile, încasând averi din publicitate. Puțini știu că mare parte din scandalagii televizați, în momentul în care semnează contractele, primesc și instrucțiunea majoră: „Faceți circ cât vă țin curelele! Fără limite! Aveți voie orice, oricât!”. Certăreții se execută, circul începe, iar dacă ratingurile corespund așteptărilor, subiectul respectiv devine serial.

Să luăm apoi emisiunile care adăpostesc farse făcute vedetelor. O amică a mea, nume important în folclorul românesc, m-a luminat definitiv după ce o compătimisem, în naivitatea mea, pentru farsa grosolană încasată la un post comercial. „M-au plătit extrem de bine, mi-au spus ce am de făcut, după care eu a trebuit să mimez, cât mai bine, surprinderea! Mi-a ieșit, nu?”

Cu mulți ani în urmă, m-am „întâmplat” pe holurile TVR-ului într-o seară de sâmbătă când, din Studioul 3, se transmiteau în direct „Surprizele”. În culise, vreo 2 redactori inimoși „instruiau” o rubedenie adusă pe bani grei, de departe, pentru a-și revedea o mătușă uitată în timp. „Să plângeți, vă rog, cât puteți de tare si, mai ales, nu priviți spre cameră! Plângeți, cu lacrimi dacă se poate, nu vă sfiiți! Fiți cât mai convingătoare!”... Am oftat adânc. Și de atunci privesc circumspectă orice lacrimă televizată, orice bucurie exagerată sau mânie dezlănțuită cu care televizorul meu încearcă să mă păcălească...

Despre sfârșitul lumii

Prima dată, am murit toţi în 2000. 
Din cauză că maşinăriile nu erau programate să calculeze anii decât în formula 19XX, când schimbau la 2000 deveneau toate conştiente de sine şi se răzvrăteau asupra asupritorilor din carne, incepând să ne ucideze în masă. 
Singura speranţă era, ironic, un robot din viitor în formă de Schwartzenegger, trimis de rezistenţa umană să ne salveze. 
Retardaţii chiar aveau o teorie cum că tot ce e computer o să facă poc, urmând haos şi anarhie. 
Calculatoriştii inteligenţi au spus că teoria lor e retardată. 
Cu toate acestea, căcănarii din presa mondiala s-au zbătut ca o găină fără cap, instigând prostimea la panică. 
Prostimea a închis tot ce e calculator zilele ălea. 

Apoi am murit toţi în 2001 de la boala vacii nebune. 
Biliarde de vaci schizofrenice, antisociale şi cu probleme cu figurile autoritare au călcat în copite guvernele mondiale, adunându-ne pe noi, oamenii în ţarcuri şi folosindu-ne pentru carne şi lapte.
Cam singurul mod în care se putea lua boala vacii nebune de la o vacă nebună, era de la creierul crud al acesteia. 
Bine, dacă-l mâncai, era mică şansa să o iei. Dar dacă îţi spărgeai capul şi frecai un creier de vacă infectată de creierul tău, şansa să iei boala creştea. 
Şi evident, dacă toţi făceam aşa, şi nu ne tratam, logic se lăsa cu o epidemie mondială. 
Pericolul ERA FOARTE MARE. 
Scatofagii din presa mondiala s-au zbătut ca un c0i într-o căldare, instigând prostimea la panică. 
Prostimea nu a mai mâncat vacă juma’ de an. 

Apoi am murit toţi de SARS, în 2003. 
Epidemie pornită de la galbejiţi, ne-a nimicit pe toţi instant. 
N-am avut nici o şansă. 
Sângele ţâşnea din toate orificiile. 
Te infectai dacă zăreai în zare un infectat. 
De fapt nici nu apucai să-l zăreşti în zare. 
Până îţi dădeai seama că ai zărit ceva, erai deja mort de mult. 
SARS era un fel de pneumonie mai şmecheră. 
Da, era nasoală. 
Umblau asiaticii cu mască pe fata de frică.
Totuşi, se trata ca orice gripă sănătoasă. 
Aspirină, somn, comprese cu spirt, mujdei. 
Funcţionau toate. 
Şansa de supravieţuire era cam de 90%. 
Să nu înţelegeţi greşit. 
Asta nu însemna că dacă eu aş fi luat SARS aş fi avut 10% şanse să mor. 
Nu. Eu sunt un om sănătos, de condiţie materială decentă, care ştie să se trateze. 
100% supravieţuiam cu brio. 
Maxim cu un concediu medical. 
Evident, un moş de 97 de ani, care trăieşte în mizerie şi frig are şanse mai mari să moară de SARS. Şi na, murea şi de la o iritaţie la genunchi ăla…
700 de oameni au murit în total de SARS în lume. 
Fecalofilii din presa mondială s-au zbătut ca …….-ntre dinţi, de miliarde de oameni umblau în Asia cu măşti pe faţă, toate ştirile erau pline de rapoarte panicate despre marea epidemie şi prostimea nu a mai călcat în Asia, în vacanţă, tot anul. 

Am murit iar, în 2007 de la gripa aviară. 
Legiuni de păsări au picat din cer, infectate, explodând ca grenadele în contact cu pământul.
Planeta a rămas goală şi plină de cratere ca o gagică coşuroasă la beţie sau ca luna. 
Am fost ucidaţi iremediabil. 
De la gripa aviară au murit 500 de oameni. 
Nu poţi să o iei mâncând pasăre. 
Doar de la carnea crudă, dar şi de la aia e greu. 
Tehnic, cea mai mare şansă să iei gripă aviară e să omori o găină infectată, să o toci mărunt 
şi să o tragi pe nas. 
Pe bune. 
Şi nici aşa nu e sigur. 
Au luat-o numa săracii infecţi care trăiau în casa găinilor şi se scobeau în nas cu găinaţ. 
Şi chiar şi ăia, trataţi bine nu mureau. 
Cam ca la SARS. 
Iarăşi mâncătorii de căc@t din presa mondială au bulbucat ochii apocaliptic, zbătându-se ca ..... în vânt şi făcând spume la gură cu vestita gripă aviară. 
Nu s-a întâmplat nimic, evident, dar prostimea nu a mai mâncat păsăret tot anul.

În 2009 a fost rândul porcilor. 
Na, vor vacile şi găinile răzbunare.
La fel ca şi la alte boli imaginare, care apar la teve doar pentru că fac rating, şi asta are o şansă absurd de mică de a se transmite.
Mai exact, doar dacă te săruţi franţuzeşte cu porci infectaţi. 
Au murit de la ea 30 de mexicani slinoşi care dormeau cu porcii. 
Dar na, toată lumea este panicată, că la teve, Esca VORBEŞTE FOARTE GRAV DE GRIPA PORCINĂ DECI E SERIOS! 

Cretinii de la ziarul Ring au făcut o statistică, că dacă ajunge la noi gripa porcului, 
600 000 de români o să crape. 
Ai să moară mă-sa! 
Uite. 
Fac şi eu o statistică: 
Daca mă sui pe Intercontinental şi fac o piruetă, strivesc 800.000 de români! 
Sunteţi toţi în pericol. 



Dar există un pericol muult, muuuuult, muuuuuuult, muuuuuuuuult mai mare decât toate bolile ăstea. 
O să auziţi la teve de el în curând. 
S-a descoperit un drob de sare la mine pe sobă. 
Dacă pică de acolo, am belit-o toţi. 
TOŢI!

Descoperit prin e-mailul meu, adaptat puțin (de tot) la zilele noastre.

Biroul de Comunicații

În fiecare zi sunt milioane de gânduri nerostite. Pentru a promova buna înțelegere între oameni, Biroul de Comunicații vă pune la dispoziție o colecție de scrisori pe care trebuie doar să le completezi și semnezi.
Dacă ai nevoie să trimiți o invitație sau să-ți ceri scuze formal poți folosi http://www.bureauofcommunication.com/

Poți să te și distrezi cu el, posibilitățile sunt multe.