Ken Block și Gymkhana

Când am descoperit prima oară Gymkhana eram fan al simulatoarelor de mașini. Și acum sunt. De aceea am urmărit cu sufletul la gură partea a 7-a din Gymkhana:

Gymkhana

„jim-kah-nuh”

An automotive sport that takes place on an open field or parking lot and requires drivers to skillfully maneuver their cars around a series of cones, slaloms, 180 degree turns, 360 degree turns, figure eight turns or other obstacles using extreme acceleration, braking and drifting.

Similar to „autocross”, Gymkhana courses are often very complex and memorizing the course is a significant part of achieving a fast time.

Ken (Block) wanted to take this concept further and on a larger scale for his practice and testing, and this is the result..

Le puteți urmări pe toate aici:

Gymkhana Playlist

Bază extraterestră în munții Bucegi

Înainte de toate vreau să precizez că tot ceea ce se va prezenta în acest post, inclusiv sursa acestor informații reprezintă o atitudine personală față de acest subiect.

Sunt agnostic, cred într-o entitate (divină sau nu) ce guvernează anumite legi psihice, filosofice, fizice, esoterice etc. Singurul lucru ce rămâne neschimbat este voința proprie.

Subiectul: ALIEN BASE INSIDE THE BUCEGI MOUNTAINS

Recomand citirea integrală a articolului. Eu l-am citit. Deși este destul de lung, este interesant, pe alocuri SF. Ideea principală a articolului este că în 2003 SRI-ul a descoperit un dom în munții Bucegi, protejat de un câmp energetic semi-organic cu câteva tunele atașate care duc în Tibet, Egipt, Irak, deșertul Gobi și centrul Pământului.  În articol este menționat un număr de trei tunele dar apar 5 locații. Nu mi-am dat seama de legătura dintre ele, recomand în continuare citirea articolului.

Extrase:

Cezar felt a high pressure and a heavy weight around this person. He was surrounded by a cloud of heavy, unpleasant radiation which concealed his true intentions. For this meeting, Cezar prepared thoroughly, isolating himself in a room and falling into a state of deep meditation, to learn more about the person.

 Cezar Brad este caracterul central al acestei descoperiri. Fiind explorator și cercetător mi se pare un pic deplasat să-i descrii activitățile ca fiind esoterice. Meditație? Izolare? Nu denotă comportamentul unui om de știință. 

(Apparently, Romania is probable to play an important role in the downfall of the secret societies that control the world and enslave mankind. It was also suggested that somewhere above the Bucegi Mountains, an energetic pyramid is located, which is invisible to the naked eye, and contains the real history of our planet. One can imagine their panic).

Am mai citit ceva cu o oarecare legătură într-un articol despre Sundar Singh, un profet indian ce a murit prin 1929 în Tibet, care ilustra România ca fiind Noul Ierusalim, tărâmul ferit de sfârșitul lumii. De asemenea vechi povești spun că există 3 mari cristale care mențin echilibrul întregii lumi, dintre care unul s-ar afla sub Casa Poporului. Legende urbane. Adepții teoriilor conspiraționiste sigur vor găsi/au găsit conexiuni între toate poveștile astea.

Massini brought to the drilling site an ultra sophisticated, hard rock drilling machine, used by the US military. The device used a strong plasma jet and a sort of rotating magnetic field, literally melting the rock with no visible effort.

 N-aș vrea să par ignorant sau credul dar varianta este plauzibilă însă mult prea SF având în vedere restul articolului.

Cezar felt that there is some kind of compatibility between the energetic barrier and himself, something like a mutual “sympathy”. His hand lightly touched the surface of the energetic barrier and he felt a tingling on the skin. The shield was completely harmless to him, so he stepped forward, passing right through it. The U.S. officials were absolutely stunned.

Ei bine... Acesta este fragmentul care pe mine m-a dat peste cap. Un român, personaj cheie într-o conexiune cu tehnologie extraterestră. Parcă americanii erau cei care comunicau și se apărau cel mai bine cu/de ei. Știu că am început să persiflez dar articolul nu merită comentarii serioase. Serios!

On some of the tables there were different objects, which appeared to be technical tools. From many of these tools, translucent-white wires descended to the floor, and entered inside shiny, silver-like, rectangular boxes. These boxes were placed directly on the floor.

At a closer inspection, the cables were extremely flexible and lightweight, and light pulses could be seen circulating along their length. Each time someone approached the tables, a holographic projection was automatically activated, presenting aspects of a particular scientific field. The three dimensional images were perfect and had height of almost two and a half meters (8,2 ft).

Au încercat să folosească giganții de la Bozioru în sprijinirea acestor afirmații destul de ridicole. Lipsa de informații despre descoperirile făcute duc la speculații iar cele mai creative sunt legitimizate.

Nu am de gând să trag concluzii în locul vostru. Dacă v-am trezit interesul dar nu ați citit articolul sursă, vă rog citiți-l: ALIEN BASE INSIDE THE BUCEGI MOUNTAINS.

Sunt curios care sunt teoriile voastre sau concluziile la care ați ajuns voi.

Subcultura frizeriilor

Mi-a sărit în ochi acest filmuleț în preumblările mele pe Facebook (slavă inspirației mele pentru că am ales să urmăresc oameni ce produc/postează conținut de calitate) și urmărindu-l mi-a venit în minte întrebarea:

Avem bărbieri de modă veche în București?

Zilele trecute eram undeva pe Calea Ferentari și am văzut o frizerie unde frizerul era îmbrăcat casual. Mi-a sărit în ochi tocmai pentru că nu purta acel alb monoton omniprezent în frizerii. O fi încercat omul să imite barbershop-urile americane? Sunt tare curios să aflu și cred că îi voi face o vizită, imediat ce găsesc frizeria.

Până atunci nu mă mai tund și nici nu mă mai bărbieresc!

Întrebarea nu este retorică! Chiar vreau să aflu și vreau să le și fac o vizită, dacă există.

Și dacă sunteți curioși de ce sunt așa de aprig în aflarea acestei informații, urmăriți Barbershop și Barbershop 2. Comedie pură! Și bună!

De azi, de ieri, dintotdeauna

Tot ieri Mitză și Junky au lansat o melodie nouă cu niște versuri și o linie melodică. Știți voi. Ideea este că sună bine.

Mi-am permis să extrag și versurile din melodie:

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Că tu poți mai mult,

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Dar nimeni n-a crezut, nimeni n-a crezut,

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Ai tot dar parcă vrei mai mult,

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Că nimeni n-a avut, nimeni n-a avut.

Așa că ai grijă ce păstrezi

Peste timp, în tine, începi să realizezi

Că viața nu-i ca-n filme

Tot tre' să visezi

Știi tu alt mod să te-alimentezi

Cu energie pozitivă într-o lume negativă

În care fericirea pare doar o tentativă?

Mulți copii cresc în derivă

Dar muzica educă o gândire primitivă.

Tre' să-nveți s-auzi nu doar s-asculți,

Mesajul e subtil ca-ntre surdo-muți:

„De ce ți-e frică, aia tre' să-nfrunți”.

Răbdarea decide dacă știi să lupți.

N-avem de unde să știm ce probleme mai întâlnim,

Da' stai, în timp, 

Tratezi orice rit zâmbind că pentru mine viața are ritm.

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Ai știut că tu poți mai mult,

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Dar nimeni n-a crezut, nimeni n-a crezut,

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Ai tot dar parcă vrei mai mult,

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Că nimeni n-a avut, nimeni n-a avut.

Nu, nimeni n-a știut cum e,

Nimeni n-a știut de ce,

Nimeni nu avea încredere.

Ce să iasă-n pierdere, da' ce, sunt idioți?

Lasă c-a avut idiotul pentru tot

Eu. 

Așa eram mereu.

Știam că n-are ce să mă împingă de pe drumul meu,

Știam că dacă am răbdare anii sunt minute

Și nu știam asta, gen, de zilele trecute.

O știam

De azi, ieri, cumva, dintotdeauna,

De când e lumea,

De când e soarele și luna. De curând mi s-a zis să mă pun în rând cu lumea,

Culmea, eu duminica nu stau în gând cu lunea,

Culmea, că trecutul își ascunde fața

Viața-i ce trăiești când aștepți să-ți trăiești viața.

Și doar puțini sunt pe bune, restul „sanchi”

De azi, de ieri, dintotdeauna: Junky!

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Ai știut că tu poți mai mult,

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Dar nimeni n-a crezut, nimeni n-a crezut,

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Ai tot dar parcă vrei mai mult,

De azi, de ieri, dintotdeauna,

Că nimeni n-a avut, nimeni n-a avut.

De azi, de ieri, dintotdeauna

De azi, de ieri, dintotdeauna

De azi, de ieri dintotdeauna

Andrei Gheorghe, din nou

Astăzi dimineață, ora 6, am avut norocul să fiu pe PRO FM când a început matinalul cu Andrei Gheorghe și Greeg. Este a doua lui zi de emisie, după o pauză de 8 ani (nu-i cam mult?), și pot spune că face legea pe radio. Același om direct și fără perdea doar că acum mult mai jovial.

Îmi aduc aminte că am auzit de el prima oară când exista Lanțul Slăbiciunilor. Eram fascinat de modul lui de exprimare unic la acea vreme, unic și acum după părerea mea. Din păcate nu puteam să-l urmăresc, nu din cauză că mi se interzicea ci mai mult pentru că existau alte programe interesante la TV. 

A apărut apoi la Antena 1 cu „Gheorghe” dar mi s-a părut mai mult un „talk-show” în genul lui Capatos. Nu l-am urmărit. Am ascultat însă Dreptul la replică a Paraziților.

Andrei Gheorghe rămâne un om de radio și un personaj indispensabil și prea puțin promovat al audio-vizualului românesc. Iar media are nevoie de mult mai mulți oameni ca el.

Nu cancan..

Misogin sau efeminat?

„Băieții, până să atingă vârsta școlară, sunt mai afectuoși și expresivi, în unele cazuri, chiar decât femeile. Însă, odată ce intra în cercul social, sunt nevoiți sa-și ascundă emoțiile, gândurile, iar nevoia de conexiune umană se duce undeva la fund, fiind în permanentă așteptare să iasă la suprafață. Acest fenomen îi face pe bărbați, odată ajunși la maturitate să le fie mai greu să se conecteze emoțional cu partenerele lor, mulți resimțind o teamă profundă de intimitate. Totodată, bărbații sunt de părere că, dacă femeile ar fi conștiente de această teamă a lor, ar putea relaționa mai ușor în cuplu.”

Bărbatul a fost construit să nu aibă slăbiciuni, să fie dur și protector față de femeie. Asta a făcut ca să fie recunoscută o pseudo-superioritate a bărbatului față de femeie. Apoi femeia a vrut să aibă aceleași drepturi ca bărbatul.

Și acum avem și astea:

Postare de Elegantologic.

Postare de Elegantologic.

Bărbatul nu mai are voie să fie dur și independent că este misogin. Nu are voie să fie sensibil că este efeminat. Și în cele din urmă tot noi suntem cei neînțeleși, cu probleme, cu secrete și fățarnici. Mă amuză situația. Mai ales că astfel de situații apar din ce în ce mai des și am început să caut tot mai aprig dacă a apărut vreo sectă care propovăduiește miserupismul. Cred că mă apuc să scriu eu manifestul până la urmă.

Viața ca o carte

Mi-am imaginat mereu că o carte bună ar trebui să înceapă direct cu acțiunea ("Deschid ochii încet, gura mi-e uscată, mâinile nu mi le simt. Iar am adormit pe ele. Mă las cu greu pe o parte și caut ceva de băut. La început doar cu privirea, fără succes, însă..."). Apoi poți arunca un pic de istorie, printre picături.

Încă sunt de părere că o carte bună trebuie scrisă din perspectiva ta. Un personaj la persoana a treia nu creează așa multă emoție, empatie.

Despre subiect? Trebuie să fie despre tine? Trebuie să fie adevărat? Trebuie să aibă multă acțiune? Mai multă dragoste? Sau și mai multe descrieri? Să intrige? Să aibă comploturi? Asasinate, inimi frânte, peisaje mirifice?

Bestsellerul vieții tale. Care-i povestea ta? Un roman, o nuvelă, poveste de adormit copiii? Poate o poezie..

Te iubesc!

Nu ți-am mai spus de mult timp că te iubesc. Mea culpa. Am avut mintea mult prea ocupată. Am avut prea mulți nervi la pământ. Am avut prea multe gânduri copleșitoare.

Încă le am! Însă din toate gândurile l-am descoperit pe cel care îmi readuce sănătatea. Te am pe tine și tu îmi suporți stările. Știu că sunt dificil uneori, de cele mai multe ori... Știu că nu este greu alături de mine dar tu ești singura pe care o consider cea mai apropiată inimii mele. Din păcate ești singura la care pot țipa, pe care îmi pot vărsa nervii. Știu că am făcut-o de mult prea multe ori. Sper să scap foarte repede de ei, să revin la sentimente mai bune.

Știu că te străduiești să-mi faci pe plac, să schimbi lucruri. Îmi plac toate defectele tale, iubesc tot ce tu consideri hâd.

Te iubesc!

Mai bine tac

Ţi s-a întâmplat vreodată să nu poţi să vorbeşti la fel de repede precum gândeşti?

Ajungi să sari peste cuvinte, expresii sau chiar idei întregi. Discursul tău nu mai are nici o noimă şi lumea se uită la tine ca la felul paişpe: "Ce naiba vrea să-nsemne asta?!". Şi tu îi priveşti la rându-ţi şi te-ntrebi de ce naiba sunt aşa bătuţi în cap şi nu vor să-nţeleagă. Că doar tot ce ai spus a fost clar şi răspicat. Pe cât posibil...

Dar când vezi că nu şi nu, că omul te întreabă şi a treia oară ce ai vrut să spui, ţi se taie... Faci un gest a lehamite, a "lasă că nu mai e nevoie" şi-ţi cauţi de lucru-n degete.

Te aşezi frumos pe scaun şi începi să asculţi discursurile logice şi corect gramaticale ce-ţi trec pe la ureche şi să urmăreşti persoanele care le rostesc. Priveşti gesturile largi şi poziţiile pe care le adoptă vorbitorul şi ai o revelaţie.

Omul ştie să vorbească, a tot învăţat acest lucru timp de 2000 de ani. A perfecţionat această "artă" şi a transformat-o în PR. A devenit specialist în relaţii publice, specialist în social media şi blogger "de profesie".

Omul nu ştie să comunice. A pierdut sensul cuvintelor, le aruncă într-o propoziţie ca să umple o pagină, să atingă un anumit număr de caractere, să optimizeze.

Ai ajuns să foloseşti cuvintele unor oameni morţi ca să-ţi exprimi gândurile omule! Vorbeşti în clişee, te dai doct pe seama altora, cuvintele tale nu mai au nici o noimă. Îmi arăţi că-ţi place dar îmi spui că deteşti! Cine să te mai înţeleagă?

Am ajuns să vorbim doar ca să treacă timpul mai uşor, să nu tăcem când suntem împreună, să ne putem preface că ne cunoaştem. Oricum nu contează ce-mi spui, nu contează nici dacă uit. Dacă e important pentru tine aflu de pe internet. Sigur apare pe undeva.

Tu vorbeşte, eu te-aud. Asta nu înseamnă că te şi ascult...

Sărbători fericite!

Nu vreau să aud de voi timp de cel puțin 2 zile.

Nu vreau să vă văd online, să vă văd like-urile sau plusurile sau twit-urile. Bucurați-vă de sărbători așa cum ar trebui, lângă cei dragi, cu familia. Toate vor fi așa cum le veți lăsa în seara aceasta după ce închideți calculatorul. Vă garantez eu asta! Dacă nu, dați vina pe... Voltaj... sau pe mine.

 Sărbători fericite! 

Cum ai reacționa?

Prin preumblările mele în vastul internet am descoperit această poză:

Și am început să o analizez și să mă gândesc. Cum ar fi dacă eu aș fi cel în costum? Dar extrapolăm un pic. Adică am ajuns pe lună, am reuşit să creem atmosferă care să susţină viaţa şi am colonizat planeta. Ne ducem traiul de pe o zi pe alta şi mai aruncăm, din când în când, câte o privire spre Pământ. Toate bune şi frumoase, totul albastru şi luminat. Până când se întâmplă nenorocirea ilustrată.


Care ar fi reacţia ta dacă ai fi martor la aşa ceva? Eu nu-mi pot imagina o reacție potrivită pentru așa ceva. Aș plânge, aș ridica din umeri și aș trece mai departe, aș cade în genunchi.. Nu știu.

Tu cum ai reacționa?

Manifest pentru 13

De fapt, aș fi vrut titlul să fie „Manifest pentru al 13-lea an al mileniului III” dar mi s-a părut prea lung.

Am ales „Manifest pentru 13” pentru că îmi dă mai multă libertate.

O dată pentru că este vorba de 13, fatidicul număr. Cel care, împreună cu o marți sau vineri, te îngrozește într-atât încât să nu ieși din casă, să nu răspunzi la telefon, să nu te dai jos din pat. Sau, dimpotrivă te impulsionează să treci pe sub scară, să iei pisica neagră-n brațe sau să te strâmbi la oglinzi într-un mod barbar, poate, poate.
Și, pentru că, suntem aproape să înfăptuim prezicerile maya și să o luăm de la capăt, în al 13-lea ceas, poate începem cu 13 luni în an. Și, poate, reușim să mai adăugăm 1 sau 2 zile la a 2-a lună. Să intre și ea în rând cu celelalte.

În al doilea rând, este vorba de mine, căci acesta este, totuși, un manifest. Iar eu sunt un egocentrist. Așa că al 13-lea an va fi al meu, va fi despre mine și-mi va aduce beneficii mie. Nu ca-n ceilalți ani, când nimic n-a mers cum trebuia. În anul al 13-lea vreau să-mi câștig independența financiară, să-mi doresc un lucru și să știu că acel lucru va ajunge în mâinile mele. Vreau să nu mai văd atâția oameni în jurul meu când ajung acasă. Vreau un câine, vreau o pisică, vreau să se-nțeleagă. Vreau să iubesc și să fiu iubit, iar aici i-am luat-o înainte lui 13, dar să nu se supere că vreau să țină și cât e el în floare.

În al treilea rând, trebuie să vorbim și de starea națiunii. Păi nu se poate ca mie să-mi meargă bine și alții să-mi mănânce firmiturile. Vreau și aici câteva schimbări. Și, cum peștele de la cap se-mpute, poate punem și noi de-o răzmeriță. Da' de-aia culturală, cu dueluri sângeroase în stilouri și penițe. Și-i scoatem la înaintare pe iluștrii noștri jurnaliști, că deh, ei sunt căliți în arta războiului. Schimbăm și noi ceva, acolo, să mulțumim poporul.

Mai are rost să trecem la nivel global? Că, dacă stai să-ntrebi românul, oricine o duce mai bine ca noi. Până și africanii. N-ai văzut? Zimbabwenii sunt miliardari! Ce contează că poți să cumperi doar 3 ouă cu un miliard de dolari zimbabweni. E miliard tată! Da' lasă că odată cu 13 începe și la noi să răsară aurul din pământ. Și noi o să fim ăia aleși de Dumnezeu, care o să scoată lumea din că... criză.

Eh, aștept să văd ce rahat fac și anul viitor. 12 nu m-a ajutat. Poate cu 13 reușesc să strig „Bingo!”.

De-a râsu'-plânsu'

Rubrica Bombănelile Marinei din Ziarul Ring

Eu nu cred în lacrimile de pe ecran. nici în cele rostogolite în plâns, nici în cele care însoțesc hohotele de râs. O spun „din interior” și bine documentat. Cu riscul de a vă provoca mici dezamăgiri, vă voi dezvălui câteva „dedesubturi” ale naivității voastre, după care vă voi lăsa să judecați singuri... Îmi asum riscul de a vă îneca niscaiva corăbii și de a primi uitătura chiorâșă a colegilor de breaslă.

Să luăm, bunăoară, emisiunile-tabloid în care asistăm, live, la conflagrații verbale sângeroase între protagoniști. Bălăcăreli, injurii, obscenități. Rareori, CNA-ul se trezește din amorțeală. La umbra acesteia, ratingurile cresc exponențial, mogulii televiziunilor își freacă mâinile, încasând averi din publicitate. Puțini știu că mare parte din scandalagii televizați, în momentul în care semnează contractele, primesc și instrucțiunea majoră: „Faceți circ cât vă țin curelele! Fără limite! Aveți voie orice, oricât!”. Certăreții se execută, circul începe, iar dacă ratingurile corespund așteptărilor, subiectul respectiv devine serial.

Să luăm apoi emisiunile care adăpostesc farse făcute vedetelor. O amică a mea, nume important în folclorul românesc, m-a luminat definitiv după ce o compătimisem, în naivitatea mea, pentru farsa grosolană încasată la un post comercial. „M-au plătit extrem de bine, mi-au spus ce am de făcut, după care eu a trebuit să mimez, cât mai bine, surprinderea! Mi-a ieșit, nu?”

Cu mulți ani în urmă, m-am „întâmplat” pe holurile TVR-ului într-o seară de sâmbătă când, din Studioul 3, se transmiteau în direct „Surprizele”. În culise, vreo 2 redactori inimoși „instruiau” o rubedenie adusă pe bani grei, de departe, pentru a-și revedea o mătușă uitată în timp. „Să plângeți, vă rog, cât puteți de tare si, mai ales, nu priviți spre cameră! Plângeți, cu lacrimi dacă se poate, nu vă sfiiți! Fiți cât mai convingătoare!”... Am oftat adânc. Și de atunci privesc circumspectă orice lacrimă televizată, orice bucurie exagerată sau mânie dezlănțuită cu care televizorul meu încearcă să mă păcălească...

Despre sfârșitul lumii

Prima dată, am murit toţi în 2000. 
Din cauză că maşinăriile nu erau programate să calculeze anii decât în formula 19XX, când schimbau la 2000 deveneau toate conştiente de sine şi se răzvrăteau asupra asupritorilor din carne, incepând să ne ucideze în masă. 
Singura speranţă era, ironic, un robot din viitor în formă de Schwartzenegger, trimis de rezistenţa umană să ne salveze. 
Retardaţii chiar aveau o teorie cum că tot ce e computer o să facă poc, urmând haos şi anarhie. 
Calculatoriştii inteligenţi au spus că teoria lor e retardată. 
Cu toate acestea, căcănarii din presa mondiala s-au zbătut ca o găină fără cap, instigând prostimea la panică. 
Prostimea a închis tot ce e calculator zilele ălea. 

Apoi am murit toţi în 2001 de la boala vacii nebune. 
Biliarde de vaci schizofrenice, antisociale şi cu probleme cu figurile autoritare au călcat în copite guvernele mondiale, adunându-ne pe noi, oamenii în ţarcuri şi folosindu-ne pentru carne şi lapte.
Cam singurul mod în care se putea lua boala vacii nebune de la o vacă nebună, era de la creierul crud al acesteia. 
Bine, dacă-l mâncai, era mică şansa să o iei. Dar dacă îţi spărgeai capul şi frecai un creier de vacă infectată de creierul tău, şansa să iei boala creştea. 
Şi evident, dacă toţi făceam aşa, şi nu ne tratam, logic se lăsa cu o epidemie mondială. 
Pericolul ERA FOARTE MARE. 
Scatofagii din presa mondiala s-au zbătut ca un c0i într-o căldare, instigând prostimea la panică. 
Prostimea nu a mai mâncat vacă juma’ de an. 

Apoi am murit toţi de SARS, în 2003. 
Epidemie pornită de la galbejiţi, ne-a nimicit pe toţi instant. 
N-am avut nici o şansă. 
Sângele ţâşnea din toate orificiile. 
Te infectai dacă zăreai în zare un infectat. 
De fapt nici nu apucai să-l zăreşti în zare. 
Până îţi dădeai seama că ai zărit ceva, erai deja mort de mult. 
SARS era un fel de pneumonie mai şmecheră. 
Da, era nasoală. 
Umblau asiaticii cu mască pe fata de frică.
Totuşi, se trata ca orice gripă sănătoasă. 
Aspirină, somn, comprese cu spirt, mujdei. 
Funcţionau toate. 
Şansa de supravieţuire era cam de 90%. 
Să nu înţelegeţi greşit. 
Asta nu însemna că dacă eu aş fi luat SARS aş fi avut 10% şanse să mor. 
Nu. Eu sunt un om sănătos, de condiţie materială decentă, care ştie să se trateze. 
100% supravieţuiam cu brio. 
Maxim cu un concediu medical. 
Evident, un moş de 97 de ani, care trăieşte în mizerie şi frig are şanse mai mari să moară de SARS. Şi na, murea şi de la o iritaţie la genunchi ăla…
700 de oameni au murit în total de SARS în lume. 
Fecalofilii din presa mondială s-au zbătut ca …….-ntre dinţi, de miliarde de oameni umblau în Asia cu măşti pe faţă, toate ştirile erau pline de rapoarte panicate despre marea epidemie şi prostimea nu a mai călcat în Asia, în vacanţă, tot anul. 

Am murit iar, în 2007 de la gripa aviară. 
Legiuni de păsări au picat din cer, infectate, explodând ca grenadele în contact cu pământul.
Planeta a rămas goală şi plină de cratere ca o gagică coşuroasă la beţie sau ca luna. 
Am fost ucidaţi iremediabil. 
De la gripa aviară au murit 500 de oameni. 
Nu poţi să o iei mâncând pasăre. 
Doar de la carnea crudă, dar şi de la aia e greu. 
Tehnic, cea mai mare şansă să iei gripă aviară e să omori o găină infectată, să o toci mărunt 
şi să o tragi pe nas. 
Pe bune. 
Şi nici aşa nu e sigur. 
Au luat-o numa săracii infecţi care trăiau în casa găinilor şi se scobeau în nas cu găinaţ. 
Şi chiar şi ăia, trataţi bine nu mureau. 
Cam ca la SARS. 
Iarăşi mâncătorii de căc@t din presa mondială au bulbucat ochii apocaliptic, zbătându-se ca ..... în vânt şi făcând spume la gură cu vestita gripă aviară. 
Nu s-a întâmplat nimic, evident, dar prostimea nu a mai mâncat păsăret tot anul.

În 2009 a fost rândul porcilor. 
Na, vor vacile şi găinile răzbunare.
La fel ca şi la alte boli imaginare, care apar la teve doar pentru că fac rating, şi asta are o şansă absurd de mică de a se transmite.
Mai exact, doar dacă te săruţi franţuzeşte cu porci infectaţi. 
Au murit de la ea 30 de mexicani slinoşi care dormeau cu porcii. 
Dar na, toată lumea este panicată, că la teve, Esca VORBEŞTE FOARTE GRAV DE GRIPA PORCINĂ DECI E SERIOS! 

Cretinii de la ziarul Ring au făcut o statistică, că dacă ajunge la noi gripa porcului, 
600 000 de români o să crape. 
Ai să moară mă-sa! 
Uite. 
Fac şi eu o statistică: 
Daca mă sui pe Intercontinental şi fac o piruetă, strivesc 800.000 de români! 
Sunteţi toţi în pericol. 



Dar există un pericol muult, muuuuult, muuuuuuult, muuuuuuuuult mai mare decât toate bolile ăstea. 
O să auziţi la teve de el în curând. 
S-a descoperit un drob de sare la mine pe sobă. 
Dacă pică de acolo, am belit-o toţi. 
TOŢI!

Descoperit prin e-mailul meu, adaptat puțin (de tot) la zilele noastre.

Biroul de Comunicații

În fiecare zi sunt milioane de gânduri nerostite. Pentru a promova buna înțelegere între oameni, Biroul de Comunicații vă pune la dispoziție o colecție de scrisori pe care trebuie doar să le completezi și semnezi.
Dacă ai nevoie să trimiți o invitație sau să-ți ceri scuze formal poți folosi http://www.bureauofcommunication.com/

Poți să te și distrezi cu el, posibilitățile sunt multe.

Adele - Skyfall

 

Prima oară am văzut acest videoclip. Kinetic typography-ul este simplu dar are un efect vizual foarte mare. Pe fundal am crezut, inițial, că sunt niște nori. După ce am văzut și filmul m-am lămurit :D

Nu mă dau în vânt după filmele cu James Bond, Skyfall însă a fost un caz aparte tocmai din cauza lui Adele. Nu este strălucit, mulți l-ar cataloga ca un film de duzină însă este un film bun și își poate face loc printre preferințele unui amator de acțiune cu spioni.

Recomand!

Orzoaica dansantă

Scandalul cu Patrichi a sporit ratingul emisiunii „Dansez...”. Cu o persoană: Eu. Care de mult nu mă mai uit cu metodă la producțiile astea P(r)opulăroase, „Dansez”, „Brenciul României”. Las hazardul. Nasol e că, aud, pleacă și Bănică. Păi, fără el și Patrichi, e ca taraful de la Clejani din Drumu' Taberei... Să-l ia Petre acasă...

Iar eu, cum o intuiesc pe Beatrice Rancea, își va lua și ea valea. Cu... rând! Deși emisiunea e de succes, deci e o sursă de popularitate, publicitate și de bani buni. Dar, e ca la filme. Vezi Rocky 1? Punct! La ce bun 2, 3, 4...? 

...Mda, jurații de vineri erau jenați. Lipsea titanul: Patrichi. Petre, cu nesimțirea-i nativă din sânge (vârâtă ca TVA-ul) se scremea să fie dezinvolt. Ași! Pute. De fapt, e debutul declinului său. Gata! I s-a zărit cancerul din călcâie. La valeee cu marele actor-dansant de mucicava! Pe curba descendentă din clopotul lui Gauss! Petre, vezi să nu aibă denivelări, îți strică bunătate de fese, nu mai poți gândi... Patrichi a lămurit și ce știam: nu se dau note pe bune, ci doar pentru rating. Adică nene, uită-te, dar e păcăleală, spectacol, nu concurs. Bâlci. Ca la luptele americănești... Circ pentru fraieri. Nechezol. Pișșșwasser ce miroase a cafea, alintaroma... Orzoaică dansantă. PETRE-căreață. Se dau bani pentru prestați, la jurați, la concurenții frustrați.

PRO TV vinde iluzii. Și bine-și face. Mai anesteziază necazul românului. Care nu mai vorbește despre frigul din casă, ci despre piruetele lu' Drăgușanca, bustul lu' Monica,  pălăria lu' Stratan, poponețul lu' Drăgulescu. Mișto diversiune. Și poporu' pune botu.

Popor!, ce-o să mai dansezi tu pentru papa, după alegeri... Belește dracu' ochii-n social! Lasă criminal-tangoul libidinos. Nu ține de foame...

George Stanca în  Click! TV

Prima femeie pe o bancnotă românească

Am aflat care sunt alegerile pentru prima femeie care va apărea pe o bancnotă românească:

• Regina Maria;
• Ana Aslan (medic);
• Ștefania Mărăcineanu (fizician);
• Sofia Ionescu (prima femeie neurochirurg din lume);
• Ana Ipătescu (rol important în revoluția de la 1948);
• Hariclea Darclée (soprană);
• Alexandrina Cantacuzino (lideră a mișcării feministe românești);
• Aurora Gruescu (prima femeie inginer silvicultor din lume);
• Elisa Leonida Zamfirescu (prima femeie inginer din lume);
• Cecilia Cuțescu-Storck (prima femeie profesor universitar în învățământul de artă din Europa);
• Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu (prima femeie doctor în drept din lume);
• Ecaterina Teodoroiu (eroină în Primul Război Mondial).

Ok, alegerile sunt îndreptățite, sunt personalități însă de unele chiar nu am auzit vorbindu-se până acum. Și nedumerirea mea este următoarea: Unde sunt doamna Chiajna, regina Elisabeta, Florica Bagdasar (numele vă este cunoscut, personalitatea mai puțin, nu?).

sursa

De timp liber

În timpul liber îmi place să ascult muzică/citesc/navighez pe internet/mă joc etc.

Am auzit și citit de multe ori această replică. Totuși, de fiecare dată când o aud mă pune pe gânduri. Avem timp liber? Își planifică individul timpul liber sub forma: „La ora x citesc cartea y..” sau „Voi începe să navighez pe internet la ora x și mă voi ridica de la calculator la ora y..” ?

Pentru mine, unul, timpul liber vine sub forma unei stări de relaxare. Nu mă gândesc, „Ia-uite am timp liber, hai să..”, ci pur și simplu realizez că stau pe un scaun sau în pat. Din instinct pornesc laptopul sau pun mâna pe carte. 

Muzica. „În timpul liber îmi place să ascult muzică.”. Timpul acela liber este singura perioadă a zilei în care dai drumul la muzică? Mai ales acum, când orice dispozitiv cu difuzor emite sunete ce sunt catalogate muzică chit că este un jingle repetitiv dintr-un supermarket, televizorul ce rulează în fundal, radioul etc. 

Pentru mine timpul liber nu este o activitate planificată, este o stare. 

Strigătul

O mică lecție de arte pentru astăzi :D

Am descoperit un filmuleț pe Facebook și curiozitatea m-a împins să aflu mai multe despre sursa de inspirație.


Edvard Munch a fost un pictor norvegian, precursor al expresionismului. Cel mai cunoscut tablou al lui este Țipătul (The Scream).

Se pare că Munch a fost atât de preocupat de importanța mesajului transmis de craniul cu tente gălbui din acest tablou încât a creat 4 variante.
A patra versiune a tabloului a fost vândută pe 2 mai 2012 cu $119,922,500.